cult

Am multe ofuri în ceea ce privește viața culturală arădeană, dar există totuși un potențial dat de implicarea unor tineri de valoare, care au revenit în Arad pentru a oferi ceva comunității care i-a format. Sunt dezamăgit în primul rând de situația tristă pe care o trăiește de câțiva ani Filarmonica, o instituție de mare tradiție, un pilon cultural al orașului. S-a ajuns aici din cauza politizării instituțiilor culturale și a numirilor în funcție fără să se țină cont de criterii de performanță, de capacitățile unor oameni de a conduce instituții de asemenea anvergură. Îmi amintesc că acum câțiva ani, la o evaluare a directorului Teatrului, șefa comisiei era o doamnă consilier municipal, a cărei prima calificare era „prelucrător prin așchiere“, o meserie de altfel foarte respectabilă, dar total incompatibilă cu situația amintită.

Am observat că arădenii răspund cel mai bine la evenimentele din spațiul public, orice astfel de eveniment se bucură de o foarte mare participare și are avantajul că este gratuit. Asta nu ar fi o problemă dacă nu li s-ar oferi, de ani buni, numeroase evenimente de slabă factură culturală, adesea cu iz politic sau electoral. Creșterea treptată a nivelului de calitate a unor astfel de evenimente este cel mai important aspect al creșterii nivelului de consum cultural. Muzica populară, de exemplu, nu poate fi tăiată cu totul din oferta culturală, dar există o grămadă de alternative viabile oferite de autori autentici. Mi se pare că linia prioritară de invervenție este spațiul public, că indiferent de domeniile de expertiză ale operatorilor culturali locali, un of al tuturor este lipsa unei infrastructuri sociale în Arad – este total inexistentă. În acest sens, niște măsuri esențiale mi se par:

– implementarea unei legislații mai permisive în privința funcționării teraselor, evenimentelor în spații deschise
– reabilitarea ștrandului, cu spații generoase care ar putea găzdui o gamă variată de evenimente culturale într-un mediu plăcut și verde
– restaurarea clădirilor de patrimoniu, a fațadelor
– intervenția în spații publice de trafic intensiv – Parcul Reconcilierii, Piața Avram Iancu, Strada Mețianu – neprimitoare, neofertante, doar spații de tranziție momentan, nu există pârghii care să te oprească în aceste locuri. Acest lucru se poate remedia prin organizarea frecventă a unor evenimente/târguri de produse – cu o selecție mai riguroasă decât ceea ce se regăsește la târgurile actuale. E nevoie și de încurajarea inițiativelor de evenimente spontane în spații publice, de a da un imbold elevilor și studenților să facă acest pas.

Aș mai aminti de necesitatea continuării demersurilor de profesionalizare a operatorilor culturali din administrația publică și accelerarea acestui proces. E nevoie de susținerea platformelor independente (nu există platforme independente de teatru de exemplu, cu o singură excepție, care nu prea beneficiază de susținere în afara instituției). Faptul că aceste inițiative nu sunt susținute e dovedit și de numărul mare de tineri actori arădeni care lucrează peste tot prin țară, mai puțin în Arad. Cred ca mai există o mare problemă in Arad, a tuturor uniunilor de creație sau a ONG-urilor, dată de lipsa spațiilor în care să își desfășoare proiectele culturale și de o insuficientă susținere. Uniunea Artiștilor Plastici, de exemplu, are un spațiu alocat acum aproximativ 15 ani, dar ca să își plătească cheltuielile, a fost nevoită să închirieze o vitrină unei firme de schimb valutar, ceea ce nu e chiar onorant unei galerii de artă. Mai grav e ceea ce se întâmplă cu alte uniuni de creație independente, care nu primesc nici măcar un spațiu adecvat.

Mi-ar plăcea să văd o promovare mai mare din perspectiva multiculturalității și a multietnicității specifice Aradului, aș propune chiar un muzeu al etnografiei (există o colecție veche abandonată în subsolurile Palatului Cultural). Din păcate, administrația Aradului a fost implicată recent într-o competiție culturala europeană, prin Asociația Arad 2021, dar înafara faptului că s-a umplut de ridicol și a cheltuit bani publici fără niciun folos, nu s-a remarcat cu nimic. E deja de notorietate că tot ce s-a putut produce la capitolul multiculturalitate și multietnicitate, a fost asumarea aducerii în Arad a unui număr de refugiați echivalent cu cât ar trebui să se repartizeze la 6 județe. Aradul mai are nevoie de monumente de for public în zone cheie, realizate abia după consultarea cu comisii specializate și jurizări profesioniste, are nevoie de expoziții de artă itinerantă, care mai mereu ne ocolesc, dar și de recuperarea unor personalități care trăiesc sau au trăit și au o legătură cu Aradul, fie ea și tangențială.

Ca să închei răspunsul la întrebare într-o notă optimistă, aș vrea să remarc inițiativele culturale private, care trebuie obligatoriu încurajate. Am avut o singură galerie privată de artă în Piața Avram Iancu, Galeria Oldart, dar nu a supraviețuit. Există cafenele și localuri care organizează concerte de jazz, scenete de teatru, dar nu au fost ajutate cu nimic de Asociația Arad 2021, a cărei menire asta ar fi trebuit să fie.
Dar două grupări se remarcă în mod deosebit, gruparea Kinema Ikon și CitiZenit, cu proiectul ambițios de la Teba. Kinema Ikon este cea mai importantă grupare artistică din Arad în zona de artă contemporană, dar aproape necunoscută. Însă vorbesc de modul cum se văd lucrurile din exteriorul orașului sau al țării. Kinema Ikon este un brand. Sigur că arta contemporană pe care o practică ei este de nișă și mulți nu o înțeleg, însă gruparea trebuie sprijinită. Să nu uităm printre altele ca a reprezentat România la bienala de artă de la Venezia în 2003 (cel mai important eveniment de artă din lume) și că a fost menționată și în motivația juriului care ne-a respins candidatura pentru 2021, în ideea că nu e destul de mult promovată/susținută. Ea a fost mereu lipită de muzeu, însă până la urmă e o grupare independentă. Gruparea este un real motor de angajare a tinerilor în acțiuni creatoare. 95% din publicul acțiunilor Kinema Ikon sunt tineri sau foarte tineri, adolescenți. Ar merita să beneficieze de un spațiu mai amplu unde să-și poată desfășura proiectele. Ne-ar poziționa extrem de bine pe zona de artă de avangardă în lume.

Gruparea CitiZenit a produs niște lucruri extraordinare anul trecut la Teba. Teba a devenit un fenomen și merită ajutată. Merită găsit un spațiu în care să își desfășoare activitățile. Ar putea împarti un spațiu mai vast cu alte asociații de profil; s-ar putea gândi un fel de centru al artelor contemporane. Modelul Teba e perfect ca și punct de plecare. Când spui „artă contemporană”, spui tineri. S-a văzut că proiectul-pilot Teba a funcționat bine și trebuie continuat.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>