13090668_1195318113811547_1972570190_o

Am întrebat patru tineri liceeni, ce își vor începe în curând studiile universitare în alte orașe din țară sau din străinătate, „Care sunt lucrurile care v-ar face să vă reîntoarceți în Arad?” Priviţi-i, citiţi-le gândurile… sunt atât de tineri, curaţi, energici şi ştiu foarte bine ceea ce vor. I-am cunoscut pe toţi în acţiunile întreprinse în zona civică şi m-au impresionat de la început. Ştiam că într-o bună zi, Aradul va rămâne fără ei şi că, la cum decurg lucrurile, e puţin probabil să revină acasă, cu excepţia vacanţelor/concediilor viitoare. Astăzi, tatăl Georgiei mi-a transmis cea mai importantă şi mobilizatoare sarcină pe care am primit-o de la anunţul candidaturii, spunându-mi: “treaba mea a fost să o trimit din Arad, treaba ta va fi să o aduci înapoi”. Împreună vom reuşi să îi aducem înapoi pe toţi patru, precum şi pe mulţi alţii ca ei.

„Am fost întrebați, apoi ne-am întrebat și noi, la rândul nostru, ce ne-ar face să ne întoarcem în Arad, după ce studiem altundeva. Am ajuns la concluzia că nu ne-am întoarce în Arad; nu în Aradul de astăzi. În momentul de față, singurul motiv pentru care un tânăr se întoarce în Arad este pentru că aici este acasă. Ei bine, ce-ar fi să schimbăm asta? Și totuși, am rămas cu întrebarea care ne apasă oarecum, pe toți: ce ne-ar face să ne întoarcem? O administrație cu mintea deschisă spre nou și contemporan? Cultură de înaltă calitate? Lucrări publice făcute cu respect față de populație? Da, categoric, însă cel mai important lucru ni se pare spațiul urban.

Vrem un spațiu urban viu, în care să putem citi o carte, nederanjați de zgomotele mașinilor. Un spațiu deschis, cu mai mult verde și mai puțin gri, cu mai mult aer curat și cu mai puține noxe, și oameni zâmbitori. Toate astea în același loc, într-un spațiu urban cald și deschis. Cu cineva care cântă Pink Floyd la chitară, cu statui în mărime naturală…imaginați-vă că îl vedeți pe Kafka așteptând ca de la balconul casei din Avram Iancu să apară domnița mult iubită, sau pe Szantay stând la balconul casei din Piața Catedralei și cântându-le la vioară trecătorilor. Cât ar fi de frumos?

Ei bine, uite, asta ne-ar face pe noi să ne întoarcem în Arad, un loc – sau mai multe – în care să putem sta în aer liber, o piațetă destinată doar oamenilor, pietonilor, în care să se poată organiza concerte plănuite sau ad-hoc, piese de teatru în stradă, o piațetă cu fațade care să nu ne mai întristeze, așa cum există deja în orașele vecine. Hai că n-ar fi greu!”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>